Dezmierdarea unei dimineti

Ce bun e soarele cu mine la primele ceasuri ale dimineții…mă sărută cu blândețe, trezindu-mă catifelat, ca mângâierea unei mame. E starea de câteva minute între trezire și visare. Când am încă ochii închiși, dar încep să percep reperele realității, unul câte unul. Mirosul fructat al lumânării de pe noptieră, sunetul ușor amplificat al dimineții, atingerea curată a lenjeriei. Ce privilegiu prețios să fiu Aici. Respir și deschid ochii. Bucură-te, lumină…!
Tălpile-mi părăsesc cuibușorul cald lipindu-se de pardoseala rece a încăperii, iar eu salut cu zâmbet această nouă zi. O nouă zi în care sunt Aici.
Aici, unde deasupra e-o bucată de senin…e cerul blând ce face pasărilor zborul lin.
Aici, unde muntoase creste-alintă zărea. Unde mă scald în soare și mă alintă marea…. 
Aici, unde lumina se naște din zâmbet de copil.
Unde-și împarte fericirea de o zi un fluture cu zbor fragil.
Aici, unde e vântul care-mi cântă când respir…! Unde o lacrimă e spinul unui trandafir.
Aici, unde pământul agață un copac de rădăcini. Unde-ntunericul e cale spre lumini.
Aici, unde iubirea e un dar divin. Unde în fiecare zori de zi, aleg să vin.

Bucăți de suflet, puse în cuvinte.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s