De la romantism la comedie, de la comedie la aventura, de la aventura la revelatie. All in one, in Granada.

De la romantism la comedie, de la comedie la aventura, de la aventura la revelatie. All in one, in Granada.

Nu îmi fac planuri la modul serios. Am avut în viața mea până acum o perioadă destul de lungă în care totul trebuia să aibă la bază un plan. Un plan personal (facultate, căsnicie, casă, copii), un plan de carieră (entry level, avansare profesională, top performer), un plan de a avea un corp perfect (diete și antrenamente care promiteau că mă scăpa de ¨n¨ kilograme în ¨x¨ săptămâni și alte multe planuri mai mici denumite pompos în cărțile de dezvoltare personală ¨obiective smart¨. 🙂

Astăzi, nu mai am niciun plan. Îmi ascult inima, mă bazez pe sincronicitate, iar interconexiunea dintre a dărui și a primi îmi e un fel de Biblie. Am, în schimb, dorințe pe care nu le despic niciodată în patru, le las să curgă fără să fac calcule și aștept Universul să își facă numărul și să așeze el totul în manieră proprie, căci tare fericită mă face varianta asta de A FI.

Așa a fost și cu excursia în Granada. Ne-am decis să plecăm cu 2 zile înainte. Un suflet frumos recent apărut în călătoria vieții mele, Sonia, mergea acolo să își revadă un prieten și ne-a invitat să îi ținem de urât pe drum, căci e un drum destul de lung până acolo, preț de vreo 4 ore. Accept cu drag invitația, doar v-am spus că Universul conlucrează să ne îndeplinească dorințele. Sunt sigură că dacă aș fi făcut calcule să ajung acolo, nu s-ar fi întâmplat, așa cum nu am ajuns încă în niciunul din locurile pe care mi-am planificat să le văd.

Înainte să plecăm, nu am făcut decât să verific timpul probabil ca să știu ce îmi iau în rucsac și să îmi pregătesc câteva gustări vegane, îmi prind tare bine indiferent de moment.

E dimineață devreme, îmi iau rucsacul-talisman și sunt gata de plecare. Sonia apare cu zâmbetul ei curat și după clasicele îmbrățișări prelungite nelipsite de fiecare dată când ne vedem, pornim într-o nouă aventură. Mă așez în spate, e mai liniște acolo, e un loc bun de unde pot să privesc în tihnă drumurile și să mă bucur de toate minunățiile care îmi apar în cale.

Que sera, sera…/Whatever will be, will be..., la un post de radio aleatoriu, răsuna refrenul ăsta vechi să îmi amintească încă o data că totul va fi, inevitabil, perfect. Știu, îmi spun în gând și mulțumesc încă o dată pentru infinitatea de posibilități care mi s-a deschis în față. Afară e destul de mohorât, dar câmpurile interminabile de portocali ating linia orizontului și o scălda în culoare. Un bărbat cu salopetă portocalie, asortată cu livada, îmi amuză peisajul. Urmează kilometri de plantații de măslini, care îmi dau un sentiment aparte, de pace, încă din prima zi în care am pășit pe melegurile Spaniei.

Que sera, sera…./Whatever will be, will be…. E ceață. Sonia mă întreabă cum se zice ¨corason¨ în română. ¨Inimă¨, îi răspund și simt că mi se umple umple inima de însuși cuvântul. Ce combinație caldă de sunete să reprezinte o așa minune… !
¨-Bună, Inimă, ce faci?¨, întreabă Sonia cu accent spaniol, făcându-ne să râdem zgomotos la unison. De la radio se aude acum o muzică de jazz, veselia-i caracteristică ne e acompaniament de fundal. Oare ce-oi fi făcut să atrag în lumea mea atâția oameni frumoși? Nu-mi amintesc mare lucru, doar că parcă am salvat o albină de la innec pe când eram copilă :))) Parcă era și o legendă cu o așa întâmplare, nu? Oare era chiar regina albinelor și ulterior și-a transformat tot regatul în oameni frumoși și mi-i trimite în cale pe rând în semn de mulțumire? Mă bufnește râsul zgomotos, constatând ce imaginație bogată am, însă prietenii mei nu mă incomodează cu întrebări, ci îmi zâmbesc cu subînțeles, știind că eu am lumea mea. A  început ploaia și e aproape întuneric, deși e puțin trecut de 11.  Intru pe net să caut info despre destinație. Să intru în caracterul așezării, căci fiecare oraș păstrează energia oamenilor care i-au călcat granițele de-a lungul istoriei.

Wikipedia îmi spune că ¨ Granada este capitala provinciei Granada din comunitatea autonomă Andaluzia în Spania de sud, și se află la poalele muntelui Sierra Nevada la o altitudine de 670 m fată de nivelul mării în văile Darro și Genil. Orașul are aproximativ 241.000 de locuitori, majoritatea ocupați cu agricultura și turismul.¨ Îmi spuseseră deja prietenii mei că o să mă încante  așezarea, știind că îmi plac înălțimile și munții. Aflu că Granada a fost prima dată menționată în jurul anului 500 i.Hr., ca și colonie de fenicieni și iberici și că, ulterior, a fost cucerită, pe rând, de către berberi, mauri și nasziri, conviețuind în pace cu creștinii vreme de circa 250 de ani. Știam deja că e un important centru cultural și artistic, iar influențele islamice îmi stârnesc și mai tare interesul.
Ajungem la destinație, unde ne despărțim de Sonia și ne oprim la o cafenea, să ne energizăm puțin, în speranța că între timp se mai oprește și ploaia. E momentul când din nou stau eu cu mine, căci aș putea să stau ore în șir fără niciun cuvânt, doar să observ oamenii care trec, ploaia și murmurul cafenelei cu miros aromat de toamnă târzie.   Pornim la pas pe străzile pietruite ale orașului. Ploaia s-a rărit aproape de tot, e plin de turiști, se aude în jur o amestecătură de toate limbile. Relieful e diferit de cel cu care eram obișnuită, sunt mulți copaci colorați a toamnă care îmi amintesc de București.

15300577_1253612338039260_1385885685_n15310396_1253612521372575_468265251_n

Ne lăsăm pur și simplu purtați de pași, fără hartă, Granada e un labirint de străduțe pietruite cu clădiri vechi, palate și moschei, școli și băi publice cu influențe arabe. Multitudinea de grădini abundante de verdeață și fântâni dau un farmec aparte acestui oraș.

15280937_1253621231371704_296007471_n15280943_1253621214705039_1306590353_n15281070_1253620931371734_848113787_n

Ajungem la Piața Alcaiceria, un loc unde mai multe culturi din lume se împletesc, sub forma unor suveniruri unice, obiecte artizanale și elemente prețioase pentru colecționari. Este un loc care adăpostește o mulțime de buticuri și magazinașe inedite cu prețuri accesibile, un loc perfect pentru colecționarii de chilipiruri.

15300753_1253638001370027_1677882747_n15280954_1253637931370034_1675731805_n15301235_1253637991370028_1492508319_n15310284_1253637958036698_415574464_n

Keep the road, Jack, and don´t you comming back no more, no more, no more, no more!,   cântă cu pasiune la chitara sa albastră un tânăr hippie cu suflet colorat. Mă așez să-l ascult, el e vesel și deschis iar Răzvan, mă încurajează să mă duc lângă el, să imortalizăm momentul. 🙂 .  Îmi rămâne cântecul ăsta în gând, căci muzica bună e molipsitoare. Zâmbesc și mulțumesc din nou că sunt atât de vie!15300598_1253644751369352_1835671457_n

Îmi atrage atenția un miros îmbătător de ceaiuri orientale și cum eu am o pasiune pentru ele, mă opresc să le miros pe fiecare, căci fiecare ceai are povestea lui în o mie și una de nopți. 

Piața se temină cu o catedrală impunătoare, ¨Catedral de la Encarnation de Granada¨ un templu închinat Fecioarei Maria, din 1503.15300656_1253656564701504_1854292501_n.jpg

Răzvan mă trage de mână să-mi arate cum coincidențele sunt peste tot. Și cum orașul ăsta mă aștepta, fără să știu. În capătul unei străzi apare scris, mare, numele meu, ca un semn că nimic nu e întâmplător. Ce frumos! Vibrează tot în jur și simt că iubesc TOT, căci totul este interconectat. Mulțumesc!  🙂15301202_1253612941372533_805694360_nE momentul să sărbătorim coincidențele care ne fac viața atât de frumoasă! Ne oprim în unul din frumoasele restaurante ale Granadei. Să fie Sangria, căci nu putem încalca tradiția. 🙂

Gastronomia din Granada este foarte colorată. Are chiar și un mic    închinat produselor tradiționale de aici, păstrând rețeta încă din secolul XV. Au o specialitate de vin, ¨Vino de Granada¨, ¨Pan de Alfacar¨, cu savoarea ei spectaculoasă, și o specialitate de miere. Ca o ¨veverița călătoare¨ cum am fost poreclită pe aici, m-am bucurat fantastic să îmi văd fructul preferat, Chirimoya, expus la loc de cinste 🙂 

E plin de vitrine cu prăjiturele care mai de care mai colorate, iar faimoasele gustărele numite „tapas” întrec imaginația culinară. Oamenii sunt și ei la fel de colorați, povestesc și râd zgomotos la mese. Localurile sunt luminoase și primitoare.

A început ploaia pe străzile Granadei, timp în care căutăm cazare, deja s-a înserat și e târziu. Batem din poartă în poartă, peste tot este full-booked sau prețuri care depășesc 90 de euro pentru o noapte. E o stațiune turistică foarte populată și e indicat să vă rezervați cazare din timp dacă nu sunteți fani adrenalină. 🙂 Prin ploaia care își făcea simțită prezența din ce în ce mai tare, apare Sonia cu un cățel în brațe și cu un omuleț mărunt, trecut demult de prima tinerețe. Pare ¨al nimanui¨, dar eu am învățat ca nu trebuie să fie ¨al cuiva¨ că să aibă o inimă bună. Ne spune că îl cheamă Juanka, de la Juan Carlos, ca pe regele Spaniei, dar lui nu îi place să fie un rege, așa că preferă Juanka, musai cu ¨K¨. 🙂  Deja plimbarea noastră romantică se transformă în comedie, Juanka fredonează cu glas tare în spaniolă un cântec din care nu înțeleg nimic, Sonia merge cu câinele ud în brațe și ploaia se întețește. Juanka ne spune că e musai să îl urmăm, că ne duce la cel mai frumos loc din Granada. Ce să fac? Las viața să mi se întâmple și merg mai departe. Ajungem pe Calle Calderia, o străduță îngustă, faimoasă pentru ceainăriile specifice stilului din Orientul Mijlociu-¨teterias¨. Miroase a toate aromele mai minunate de pe planetă! Seamănă foarte mult cu o stradă tipică din Maroc, o combinație de muzică turcească, aglomerație, culoare.. e plin de produse de ceramică africană, condimente, obiecte de mobilier, bijuterii, narghilele, suveniruri. Îmi place la nebunie!!!

Pentru că  mergeam deja de ceva vreme prin ploaie, ne așezam la o masă toți 5: eu, Răzvan, Sonia, Juanka și Sucran, câinele găsit de Sonia pe stradă, denumit după cuvântul arab ¨Mulțumesc¨. Atmosfera devine foarte animată pentru că ne împrietenim cu un cuplu de italieni, Alicia și Claudio, 2 tineri frumoși, veniți să sărbătorească ziua Aliciei în Granada. Începem să vorbim despre orice, în toate limbile, eu vorbeam cu Alicia în engleză, Răzvan cu Sonia și Juanka în spaniolă, eu cu Răzvan în română, Cludio cu Alicia în italiană, iar de aici calculați voi posibilitățile de ¨n¨ luate câte ¨k¨,  noi am preferat să facem un toast pentru pentru comunicarea ¨sin idioma¨, căci nu avem nevoie de o limbă anume să comunicăm. Claudio mă flatează spunându-mi cât de tare îmi admiră zâmbetul și îmi dau seama că mi-am luat în serios jobul de a împarți zâmbete peste tot în lumea asta mare. V-am spus că e contagios, la masa noastră se râdea în hohote fără oprire. Descopăr din glumă în glumă că Juanka e unul dintre cei mai speciali oameni pe care i-am întâlnit. Imparte figurine de sârmă, făcute de el pe loc, pentru fiecare din noi, chiar si pentru grupul de fete de la masa alăturată ! E și el, deci, un erou în slujbă Inimilor. Spune tot felul de vorbe frumoase din zecile de cărți pe care le-a citit. Dar despre Juanka există articol special aici, căci lumea trebuie să știe despre eroi ca el.

15300660_1253815381352289_991701584_n-1

După o așa explozie de energie pozitivă, avem bateriile încărcate să pornim din nou la drum. Nu ne pasă că plouă. De fapt, nimănui de aici din stațiune nu pare să îi pese. O fetiță cu căciulă roz își scutură umbrela de ploaie râzând. Urcăm mult, pe un drum pietruit. Nu am cuvinte să descriu această străduță cu  cu ziduri și uși de-a stânga și de-a dreaptă. Lumina felinarelor învăluie totul într-un mister care mă face să îmi imaginez, pe loc o poveste în spatele fiecărei uși. Prietenii mei urcă în față, eu rămân tot timpul câțiva pași în urmă să admir detaliile ușilor și să le ascult povestea. Ce noapte fascinantă!

După ceva vreme de mers și ascultat poveștile lui Juanka, ajungem la ¨Mirador San Nicolas¨, fără îndoială, cel mai popular loc din orașul Granada, cel mai înalt punct al cartierului Albaicin, ce oferă o priveliște de neuitat asupra fortificațiilor palatului Alhambra, un loc fascinant despre care vă voi povești într-unul din articolele următoare. Am o pasiune pentru locurile de unde se poate vedea întregul oraș, indiferent de oraș :). Pot să stau ore în șir să privesc miile de luminițe, ca și cum aș fi Observatorul unui Univers mai mic. 🙂 Ploaia nu m-a lăsat să fac o poză care să arate frumusețea ce mi se întindea în fața ochilor, dar dacă ajungeți în Granada vă recomand să nu ratați ¨Mirador San Nicolas¨. E de-a dreptul fascinant. Facem, bineînțeles, o poză cu noul nostru prieten, Sucran, în semn de mulțumire că suntem cu toții împreună.  🙂

15282034_1253841204683040_74027862_n15227994_1253841301349697_650307498_n

Dacă mai devreme vă spuneam că plimbarea noastră romantică pe străzile Granadei devenise o comedie, ei bine, această comedie urmează să se transforme acum într-o aventură. Dar mai vorbim și altă data, nu? Clar, până acum, Granada se dovedește a fi o istorie cu ¨de toate¨. 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s