Schimbarea incepe cu tine! TU…cum te implici?

Cu toții am vrut, cel putin o dată în viață, să schimbăm lumea, dar prea puțini am înțeles că schimbarea e în noi.

Protecția mediului nu este numai responsabilitatea organizațiilor ecologiste care se străduiesc să oprească un dezastru ecologic, ci și a noastră, a fiecărui individ în parte!

img_1302

Ok, sunt de acord cu tine că marile organizații trebuie să ia urgent măsuri pentru salvarea planetei, dar tu…știi că zilnic, chiar TU, poți face ceva pentru asta? Sunt pași simpli, pe care pur și simplu nu îi conștientizăm ca dăunători ai calității vieții. Si în plus de asta, dacă ești putin atent, vei vedea că iți aduc și ție beneficii pentru economii și sănătate! Mai jos ai doar câteva idei despre cum te poți implica, dar sunt sigură că vei găsi și tu altele, pe parcurs și de-abia aștept să mi le împărtășești!

1.Redu consumul de carne și de produse de proveniență animală!

  • Consumul de carne și de produse lactate a crescut de patru ori în ultimele patru decenii.
  • Există deja de două ori mai mulți pui de găină decât oameni pe planetă, peste l miliard de porci, l ,4 miliarde de bovine și l ,8 miliarde de oi care mănâncă mai multe alimente decât produc.
  • Producerea unui kilogram de carne de vită necesită 16 kilograme de grâu. Din această cauză, majoritatea pământurilor sunt exploatate pentru a hrăni animalele (64% din terenurile cultivabile de pe planetă servesc producției de carne).
  • În ultimii 40 de ani, 40% din totalul pădurilor tropicale din America Centrală au fost defrișate sau arse pentru a face loc pășunilor pentru animale și cultivării furajelor.
  • În Africa, se moare de foame, în timp ce o mare parte din terenurile acestui continent sunt cultivate pentru a oferi hrana necesară ca în farfuria ta să ajungă acel hamburger de care ești, aproape dependent, doar pentru că tu faci parte dintr-un sistem unde cu bani se poate cumpăra orice. Dar nu uita, doar pentru că îți permiți un lucru, nu înseamnă că este benefic pentru tine, sau pentru cei din jur. Ce nu îți dai seama, e că devii sclavul unei industrii. Sunt sigură că, cu puțină bunăvoință, se poate renunța la includerea în meniul zilnic al acestor produse. Documentează-te și vei înțelege că, atâta timp cât faci parte din acest ecosistem, ALEGEREA TA impactează!

2.Schimbă-ți obiceiurile zilnice! 

  • Scoate din priza device-urile pe care nu le utilizezi. Știu, și eu îmi lăsam telefonul la încărcat peste noapte, sau „răsfoiam” internetul cu laptopul în brate, în timp ce televizorul mergea în gol. Si mai și plecam din cameră uitând să sting lumina. Asta până să ajung voluntar într-un proiect eco și să aflu acolo cât de importantă este energia electrică! A trebuit să pedalez mai să-mi dau duhul pentru a produce energia necesară să-mi încarc 50% din bateria telefonului…de atunci…sunt un pic mai conștientă în utilizarea resurselor.
  • Oprește apa în timp ce te speli pe dinți. Săpunește întâi toate vasele, limpezindu-le la urmă. Folosește mașina de spălat doar când ai strâns suficiente haine și totuși…unele articole merg purtate mai mult decât o dată… Gândește-te că-n Africa, niște copii beau apă din băltoacă…
  • Evită apa îmbuteliată montându-ți un purificator de apă la robinet. Recunosc, asta nu am făcut-o încă, dar e pe lista mea, curând. Economisesc și bani protejând mediul. Era normal sa fie win-win, căci natura e bună cu noi.
  • Utilizează bicicleta clasică în locul celei eliptice. Aleargă în parc, nu pe bandă. Pe traseele scurte, adoptă mersul pe jos, chiar o să-ți placă ! Utilizăm haotic orice, doar pentru că avem posibilitatea, fără să ne gândim că nu suntem singuri pe planetă…
  • Evita pungile de plastic. Eu am o sacoșă din material textil pentru cumpărături. E cu minioni, e fun 🙂
  • Cumpără produse organice, pe cât posibil. Pesticidele dăunează mediului și ție. Știu sunt scumpe, dar vor deveni mai ieftine dacă cererea va fi mai mare.
  • Reciclează tot ce e posibil. Am ceva vreme de când nu mai arunc chestii. Un tricou super uzat e o bună lavetă de curățat, un recipient de înghețată e cutie pentru detergent, am îmbrăcat în material textil o cutie de carton de la un colet și mi-a devenit un draguț spațiu de depozitare…sunt multe idei, doar gândește-te putin înainte să arunci fiecare obiect la gunoi!
  • Ai prea multe haine? Donează-le, sau vinde-le la „second hand” Ai nevoie de haine? Ai să razi, dar găsești articole foarte mișto  la „second hand”, mai ales în ceea ce privește echipament de munte, de ski, haine „vintage”. Nici mașina nu trebuie sa fie musai noua, nici toate device-urile. O să fii surprins de economiile făcute.
  • Știai că recipientele de cafea „to go” nu se pot recicla? Eu am aflat asta abia în timpul voluntariatului. De atunci, mi-am luat o cană draguță, cu design pe placul meu și rog personalul din cafenea sa îmi pună cafeaua direct în ea.

3.Fii un consumator conștient, nu victima consumerismului. Nu cumpăra mai mult decât iți trebuie, haine pe care nu le porți, 6 cosmetice care fac același lucru, chestii ca sa…fie-n casă.

4.Te rog, nu mai arunca mâncarea! Mai bine de o treime din cantitatea totală de hrană din lume este aruncată în fiecare an. Asta înseamnă că 1,3 miliarde de tone de mâncare ajung în tomberoane. Gătește mai puțin, educă-ți „poftele” să vrea și a doua zi mâncarea rămasă. Iți repet, sunt copii care nu au gustat niciodată ce aruncam noi, din inconștientă, la gunoi..

5.Fă voluntariat! Implică -te! Plantează copaci! Ajută-i și pe ceilalți să conștientizeze!

volunteer

6. Iți  las mai jos un clip care pe mine, personal, „m-a zdruncinat” puțin.

Reclame

La pas prin Elda

În dimineața asta, micul meu dejun de felurite fructe colorate mi-a făcut o injecție cu energie care în mai puțin de 15 minute m-a făcut deja să bântui străzile din Elda. După două zile de ploi și cer înnorat, soarele a pictat cerul în senin și a scos oamenii zâmbitori pe străzi. Ies grăbită din casă, așa haotică la mers cum mă știți (căci tot așa am rămas, deși în gânduri am Zen 🙂 , mai că mă ciocnesc cu o doamnă la ieșirea din bloc. Nici n-apuc să-i zic „disculpe” căci mă izbește direct, în față, cu un zâmbet călduros și voce caldă : „Hola, niña!”. Îi răspund și eu cu zâmbet cald și pornesc mai departe, mulțumind în sinea mea pentru așa dimineață. În orășel, un pic de agitație cât să anime atmosfera. Mă opresc la herbolario să îmi cumpăr o gustare și constat cu drag că doamna de acolo deja mă consideră „de-a casei”. Mă întreabă ce fac și îmi spune că exact aseară se gândea „ce-o fi cu fata cu păr frumos de nu a mai venit să cumpere lapte de cocos”. Vorbește rar, căci știe că nu sunt de aici. Simt din nou cum zâmbetul îmi depășește linia feței și îi mulțumesc. Deși nu aveam în plan, cumpăr și o cutie de lapte de cocos știind că urmează să îl car în rucsac printre străzi. Îmi văd de drum, gândindu-mă cum oare în Țara Soarelui stau cu mănuși în mâini din Noiembrie. În București le foloseam după Crăciun, sau poate chiar deloc, căci le uitam în graba mea de fiecare zi. Grăbesc pasul și simt că mă aclimatizez…încet, încet. Și uite-așa, mă pierd printre străduțe, cu Soarele după mine și cu zâmbetul pe față, mă trezesc ieșită din orășel, într-un cartier de case, așezate în trepte, fiecare cu povestea ei. Haine de toate culorile întinse la balcoane, zeci de antene pe acoperișuri.

De la o fereastră se aude o muzică ce mă face instant să îmi doresc să îmi cumpăr un sombrero și o chitară. Floricele colorate la balcoane. La o poartă stă un bătrânel cu o mustață lungă și zâmbește cu subînțeles. Îmi iese în cale un câine care, după față, îmi pare că ar înțelege româna, așa că îmi fac curaj să îl întreb ștrengărește „Ce faci, prietene?”. În câteva secunde aflu că îl cheamă Thierry, de la stăpânul său care mă întreabă: „Te gusto la casa?”, văzându-mi străduiala de a face o poza reușită. 🙂 

O ogradă cu găini certărețe în noroi intră în antiteză peisagistică cu doi motocicliști fioroși, gonind cu zgomot pe drumul pietruit. Doi bătrâni și o doamnă cu ruj roșu aprins mă salută pe rând, făcându-mă să-mi amintesc de zilele când abia îmi salutam colegii de corporație, cu gândul plecat după cine știe ce frământări…de vreun dosar, de target, de rochia pe care o văzusem în vitrină și trebuia musai sa o cumpăr…

Constat că am ajuns în cel mai înalt punct, de unde se vede tot orașul. E liniște, se aud doar păsări și clopote. E momentul sa fac o pauză. Tac puțin și în gânduri, mă bucur de batonul cu cereale cumpărat mai devreme și vă scriu rândurile-astea, că mi s-au încălzit și sufletul, și mâinile.

Bucăți de suflet, puse în cuvinte.elda13

Nu m-am nascut vegana. Am ales.

N-o să vin să îți spun ce au mai descoperit cercetătorii englezi. Sunt aici să fiu alături de tine, căci știu că poate fi un proces dificil la început. Inițial par multe informații greu de digerat și știu, e greu să ne scoatem din sistem obiceiuri atât de bine împământenite nu numai de noi, ci de atâtea generații în urma noastră.

Da, am copilărit la țară, unde cea mai bună masă era mămăligă cu lapte proaspăt bătut, care îmi lăsa mustăți albe când îl beam pe nerăsuflate. Da, dacă nu mă înșel, cred  că pot să găsesc în arhivă chiar și o poză cu mine, cu fes colorat pe cap, călare pe un animal care tocmai fusese sacrificat și care urma să devină sarmale, cârnați și alte alimente considerate „de bază”. Până acum vreo 3 ani, aproape fiecare masă conținea carne, îmi plăcea să gătesc tradițional, așa cum am învățat, iar gândurile cum că s-ar putea și altfel erau eliminate de șabloane precum ¨de unde o să-mi iau proteinele?¨, fără să stau să mă opresc puțin, să gândesc pentru mine, să descopăr de ce sunt așa importante și de ce îmi trebuiesc atât de multe și musai alea de animale…decedate.

Acum 3 ani, însă, am înlăturat definitiv din alimentație mezelurile și carnea de porc. Erau prea multe argumente contra și vedeam clar că încep să mă simt mai bine. Apoi a urmat un an de tranzit, cu suișuri și coborâșuri, am scos treptat puiul și brânzeturile grase, iar pentru că la momentul ăla alegerea mea avea la bază doar sănătatea personală, am păstrat lactatele și peștele, pentru că le consideram „sănătoase”. Am început să mă documentez mai mult, am acumulat informații, dar cel mai mult, mi-am ascultat corpul. Și am înțeles cum reacționează în funcție de ce îi ofer. Și am înțeles că un echilibru între corp, minte și spirit e esențial. Am trecut de obiecțiile insistente ale celor din jur, gândindu-mă că ne aflăm în momente de evoluție diferite și știind cum funcționează toate barierele impuse din frica de a ieși din linia de confort. Nu a fost un parcurs ușor tot timpul. Înțelesesem, clar, că produsele animale nu sunt hrană, sau că pot constitui hrană de subzistență în vremuri anoste, dificile.

 

Vedeam clar cum dintr-o persoană veșnic obosită, cu dureri îngrozitoare de cap, cu vizite aproape săptămânale pe la Spitalul de Urgență, cu o predominantă lipsă de energie, mă transformam, pe zi ce trece, întru-un om energic, cu un ten curat, cu poftă de viață. Astăzi, mă consider fericită, împlinită. Cum este stilul meu de viață de acum? Abundent!!!  Mi-am creat propriile reguli alimentare. Sunt atâtea variante minunate, combinații de alimente delicioase de care nu auzisem până acum! Am mai mult timp pentru mine, căci da, e un mit cum că a găti vegan îți ia mai mult timp. Durerile de cap revin doar ocazional, dar am și uitat de intensitatea pe care o aveau acum 2 ani. Alerg, urc pe stânci, mă simt în comuniune cu natura și tot ce înseamnă ființe vii, sunt mult mai calmă, mai optimistă, liberă cu adevărat și recunoscătoare pentru atâtea minuni din jurul meu. Chiar dacă sunt tot timpul pe drumuri pentru ca ador să explorez, am mereu mâncare vegană la mine (câteva idei, aici). Relația mea cu animalele era una neutră. Nu eram foarte atașată de animale de companie, îmi plăceau așa, dar…la alții. :). Nu pot însă, să înțeleg, cum pe un anume animal alegem să îl răsfățam, să îl pupăm în bot și să îl ducem la coafor, iar pe altul să să îl vrem sub formă de grill în sânge?! Când am început să credem că noi suntem stăpânii Planetei? Acum, când nu mai car după mine fricile atâtor animale sacrificate, gândesc mult mai liber, mai coerent, iar în același timp, laturi precum generozitatea și compasiunea mi s-au acutizat. Claritatea gândirii mă ajută să diferențiez când mentalul îmi cere cu disperare o doză de zahar și am învățat să îl educ, oferindu-i alternative de calitate. Pentru că nu mai am ceața creată de fricile animalelor moarte, pentru ca nu îmi mai încarc sistemul cu digestia cărnii și a produselor animale. Înțeleg mai bine natura ființei umane. Respectul față de natură e un proces de reeducare continuă. Eu sunt doar la început.