Sarbatori de iarna in Spania

Mă simt recunoscătoare și norocoasă că pot să aflu cum sărbătoresc alte popoare Sărbătorile de Iarnă. E prima dată când le petrec în altă țară și, deși nu am simțit parcă „spiritul Crăciunului” la început, fiind înconjurata de soare primăvăratec și de palmieri, mi-am dat seama că e doar…diferit de acasă. Că totul e, de fapt, o stare de spirit. Acest Crăciun, mi-a confirmat încă o dată, că fericirea-i simplă și nu cere demonstrații. Și că viața-i o sărbătoare, în sine. Că-i despre liniște, iubire și recunoștință. Dar hai să vedem împreună cum arată sărbătorile în Spania, doar știm cu toții cum că e „Țara Fiestelor”

Spaniolii nu au auzit de Moș Nicolae. Recunosc că și eu am avut ceva dubii cu privire la proveniența acestei sărbători. Prima dată specială pentru sfârșitul de an este 22 decembrie, ziua extragerilor pentru Loteria de Navidad, la care participă practic toți spaniolii, și care este o ocazie în plus pentru o sărbătoare în plină strada, cu atât mai mult că premiile în bani depășesc orice imaginație. 🙂

De Crăciun, în afară de „Feliz Navidad” peste tot, nu se simte nebunia sărbătorilor din România. Am fost surprinsă să constat că lipsește disperarea prezentă în mall-uri și în super market-uri și că goana după cadouri e aproape inexistentă. „Papa Noel” e cam zgârcit aici, sau copii nu-s cuminți, mă amuzam eu în gând, însă mie-mi pare bine, căci mă pot bucura de liniște. Împodobirea bradului e opțională, însă din nicio casă spaniolă nu lipsește sceneta nașterii, denumită aici „Belen de Navidad” (Bethleem). Aceste mici scene ale nativităţii își fac apariția, în preajma Crăciunului, și în marile piețele publice, precum și în biserici. Se pune accent pe tradiție, pe liniște, întreaga familie reunindu-se  în jurul mesei de pe care nu lipsesc felurile tradiționale, precum cele din carne de oaie sau doradă , nelipsitul jamon, dar și dulciurile specifice acestei perioade, ca de exemplu „turron„( un fel de halva din miere, zahăr, albuș și migdale), „polvorones‘” (prăjiturele nisipoase din făină, unt, zahăr, drojdie şi migdale măcinate) și marțipan. Există zeci de feluri de turron, cel mai apreciat fiind cel de Jijona, iar spre bucuria mea, am găsit o variantă vegană, un baton din prea-iubitul meu cocos. Chiar regret că nu am apucat să îmi iau câteva cutii să le pun în congelator, se pare că va trebui să aștept pană la anul perioada Crăciunului în Spania 🙂 .

Año Nuevo” e sărbătorit un pic mai… liniștit aici. Cel puțin până la 12 noaptea 🙂 . Se face o cină în familie sau prieteni, cu bucate tradiționale, iar odată cu ultimele 12 bătăi descrescătoare precedente intrării în noul an, e musai să mănânci, pe rând, la fiecare bătaie a ceasului, câte o boabă de strugure, punându-ți o dorință în gând. Tradiția cu 12 boabe de struguri vine din 1897 din Zona Alicante, unde viticultorii au început această tradiție cu speranța că anul care urmează va fi unul extrem de productiv, iar cei care nu mănâncă la miezul nopții 12 boabe de struguri nu vor avea noroc în noul an. Eu, neavând antrenament, nu am reușit să mănânc decât 10 și asta cât pe ce să mă înec, dar cum eu am crezul că norocul e un fel de ghinion și invers, nu e o tragedie :).

După 12, oamenii ies în oraș, sărbătorind noul an în baruri, cluburi de noapte sau la petreceri între prieteni până când se face dimineață.

Sărbătorile de iarnă spaniole se încheie cu „Dia de los Reyes Magos„, ziua celor trei regi. Dacă de Crăciun sau de Revelion nu am simțit mare agitație în comunitatea valenciană, ei bine, aseară Elda a fost îmbrăcată în magie și culoare, o adevărată desfășurare de forțe, un carnaval în adevăratul sens al cuvântului a împânzit orășelul, spre încântarea copiilor, dar  și a oamenilor mari. M-a impresionat că aici, toată lumea se implică. Se machiază, se costumează și fac repetiții înainte, pentru mici defilări sincronizate. Mulți dintre locuitorii din Elda și împrejurimi, urcă pe un deal denumit El Bolon, urmând ca la lăsarea întunericului, să coboare cu făclii sau torțe de lumină, creând iluzia copiilor că pe acolo coboară Regii Magi, să le aducă daruri.

De jos, peisajul e mirific, se vede ca o linie șerpuită de luminițe și pentru câteva secunde, chiar simți că acolo se întâmplă ceva magic. Lipsa unui apărat profesional nu mi-a permis să vă pot oferi fotografii care să vă transmită frumusețea acestui moment, pentru că dealul e îndepărtat și e întuneric. Vă las însă, imaginația să vă poarte în spiritul acestei sărbători feerice.

Oamenii au ieșit cu zecile de mii în stradă, formând coloane de-a dreapta și de-a stânga, pentru a savura minunata paradă. Eu din păcate, fiind nouă în comunitate, nu am știut exact unde să mă așez să aștept defilarea, așa că nu am prins un loc în față că să pot face poze reușite, dar atmosfera de carnaval m-a impresionat, mai ales că nu mă așteptăm să se întâmple o așa mobilizare de forțe într-un orășel micuț, precum Elda. De la bătrâni până la copilași de-o șchioapă, cetățenii frumosului orășel s-au costumat în straie de sărbătoare și și-au creat coregrafii, spre încântarea spectatorilor.

Fanfară, bătăi de tobe, colinde tradiționale, toate răsună să prevestească sosirea celor 3 magi Melchor, Gaspar și Baltasar, îmbrăcați splendid, coboară călare pe cămile, și dau mâna cu micuții entuziasmați că vor primi cadouri de la ei. Baltasar e un rege de culoare și chiar e cel mai simpatizat, spre încântarea mea.

Îmi place că se promovează, astfel, uniunea dintre rase. Așa cum cei 3 Magi de la Răsărit i-au adus micuțului Iisus daruri sfinte, aur, smirnă și tămâie, tradiția spune că peste noapte, copii care au fost cuminți și le-au scris scrisori magilor, vor primi darurile mult așteptate. (deci de-asta îmi părea mie „Papa Noel”zgârcit :))), nu era el protagonistul sărbătorilor). Elda e cu adevărat magică în seara asta, din trăsuri luminate și frumos împodobite, îngerași aruncă cu sute de caramele spre deliciul puștilor, care țipă de bucurie când reușesc să prindă una din zbor.

Eu, în sufletul meu, m-am întristat puțin la gândul că aici 2500 de kilograme de caramele sunt aruncate în stradă, în timp ce în Africa poate sunt copii care tânjesc după o bucată de pâine, însă nu încetez să sper la visul meu utopic în care există echilibru pe această planetă. Până atunci, mă bucur de bucuria micuților de aici, conștientă fiind că sunt alte dezechilibre mult mai importante din cauza cărora există astfel de situații…

Parada din Elda, denumită aici „cabalgata” m-a impresionat cu adevărat. Multe costume, zâmbete, chiote de bucurie, muzică, culoare, căldură, iubire. Frumoasă sărbătoare. Fără îmbulzeală, fără agitație, inutilă, s-a pus accent pe bucurie și spectacol. Din păcate, pozele nu au calitatea cu care v-am obișnuit până acum, dar sper să vă transmită măcar putin din magia acestei sărbători care aseară împânzise străzile Spaniei…Astăzi, 6 Ianuarie, după ce copii își vor fi primit bucuroși darurile de la Regii Magi, pe masa tradițională acestei sărbători se servește un desert tipic, „ Roscon de Reyes” care este cel mai bine descris ca fiind un colac mare, rotund, de multe ori umplut cu cremă sau frișcă acoperit cu fructe confiate. Dar asta nu e tot;  Roscon de Reyes ascunde o boabă de fasole uscată , precum și o mică figurină rege. Dacă ești  suficient de norocos pentru a găsi regele în porția  ta, atunci ești încoronat rege sau regina pentru a doua zi, dar dacă dai peste fasole, se consideră că va trebui să plătești întregul desert! 

Reclame