Stil de viata minimalist sau „be more with less”#4 – Minimalism in alimentatie

Am ajuns la al patrulea episod din seria „be more with less” în care am vorbit despre stilul de viață minimalist; v-am explicat principiile acestui stil de viață precum și motivele pentru care l-am adoptat în episodul 1, iar până acum, am reușit deja să trecem în revistă aplicarea minimalismului în îngrijirea personală și în vestimentație.

Astăzi abordăm un subiect mai complicat pentru că deciziile legate de alimentație sunt strâns legate de sănătatea noastră, de alegeri de zi cu zi, de atașamente emoționale pentru anumite mâncăruri, de înțelegere a funcționalității propriului corp, de stăpânire a programărilor mentale.

Cei care nu sunteți prima dată pe blogul meu știți deja că am adoptat o dietă pe bază de plante. Perioada de tranzit mi-a luat mai mult de doi ani, timp în care am renunțat la orice produs de origine animală. Am luat totul treptat, cu răbdare, fără să mă forțez. M-am documentat, am cercetat, mi-am ascultat corpul. Am avut câteva perioade scurte de detoxificare, iar fiecare dintre ele m-a ajutat să renunț la câte un aliment care nu își avea locul în dieta mea. Am renunțat, astfel, la alimente inutile sau care necesită prea multă prelucrare termică, sau de care nu mă desprindeam doar datorită unor atașamente față de gust și de confort. Le-am înlocuit, însă, cu alimente întregi, calitative, nutriționale, având să descopăr că „less is more” în alimentație, înseamnă, de fapt, abundență!

Întotdeauna am fost preocupată de hrana sănătoasă. Nu îmi plac regulile și nici extremele, așa că îmi permiteam din când în când „junk-food”, ca să nu mă restricționez, să mă învârt într-un cerc vicios. Asta însemna că îmi îndeplineam, de obicei în week-end-uri când simțeam să mă răsfăț, o prăjitură, ciocolată, înghețată din comerț sau fast food. Acum, după o perioadă în care mi-am stabilizat stilul alimentar și mă simt încrezătoare în alegerile făcute, privesc în urmă și constat că „junk-food-ul” de altădată a dispărut complet. Mi-am creat propria variantă care pentru mine funcționează perfect, pe termen lung, căci nu e o dietă minune, nu e o „încercare” de a mă hrăni mai sănătos. E varianta mea cea mai bună. Acum, „junk-food” sau mai bine zis răsfăț, înseamnă o prăjitură raw făcută de mine în casă, o porție de paste cu legume, pachețele de primăvară de la magazinul chinezesc, o porție de nachos cu guacamole, o „tostada” acompaniată de o cafea, sâmbăta dimineață, în cafeneaua preferată. Lucruri care înainte erau hrană de bază, acum sunt răsfățuri de week-end. Cam astea sunt singurele mâncăruri gătite pe care le mai consum.  În rest, totul este crud, natural, curat.

Ce înseamnă pentru mine o alimentație minimalistă?16831565_1341337209266772_382371385_n

Clar, nu înseamnă restricție. Contrar așteptărilor, înseamnă abundență!!!

  • peste 50% din alimentația mea înseamnă fructe. De toate culorile, de toate națiile. Nu mă mai tem de mitul fructozei. În completarea fructelor, vin legumele crude, nuci și semințe. Tot pe principiul minimalismului, am început 2017 cu o realizare, am renunțat la ulei și la sare. Mă simt la fel ca atunci când m-am lăsat de țigari și cafea, doar că nu eram conștientă de aceste adicții „ascunse”.
  •  prepararea e și ea, minimalistă. Folosesc un blender pentru smoothie-urile matinale și aragazul atunci când introduc în salate câte un aliment care nu se poate consuma decât gătit: fasole, porumb, năut. Cuptorul, la fel, destul de rar, pentru a prepara cartofi sau alte legume coapte.  Pentru mine acest stil funcționează perfect: mă simt energică, plină de viață, liberă.
  •   curățenia în bucătărie- minimalistă. Gătesc doar pentru că îmi place, sau pentru prieteni dragi. În rest, în bucătăria mea mereu sunt puține vase de spălat, gunoiul e mai mult organic, iar risipa din ce în ce mai aproape de zero. Majoritatea cumpărăturilor au loc în piață, de la localnici, și tot ce trebuie să fac e să verific fructele prea coapte, spre a le consuma pe loc sau a le congela. Nu folosesc cuptor cu microunde, toaster, sau alte gadgeturi iar vesela e și ea restrânsă, strictul necesar.
  •  cumpăr foarte rar produse procesate, nu folosesc sosuri, uleiuri, îndulcitori, etc. Când am adoptat acest stil de viață am avut o scurtă perioadă în care mă întrebăm „eu ce-o să mănânc?”, dar în timp am descoperit că posibilitățile sunt infinite, așa că am ales să elimin anumite produse pe care le găseam inutile: zahăr, cafea, anumite cereale, margarină și chiar soia, tofu, iaurturi chiar și vegane, pâine.
  •  am renunțat și la „super alimente”: pudre proteice, chlorella, spirulină, etc. M-au ajutat foarte tare în perioadă de tranzit, dar acum îmi iau toate vitaminele și mineralele necesare din alimentație. O dată la câteva luni, suplimentez doar cu B12.

Despre alimentație se poate vorbi în multe pagini și cu siguranță veți regăsi pe Land of Love foarte multe articole pe aceasta tema. Astăzi am vrut sa cuprind doar ce tine de „be more with less”.  Sper să vă inspire să trăiți mai frumos cu mai puțin și să vă bucurați de experiențele frumoase pe care ni le oferă această lume minunată. Vă aștept cu drag comentariile sau întrebările aici , sau e pagina de Land of Love.

Pe aceeași temă: Stil de viata minimalist sau “be more with less” #3 – minimalism in dulap

Stil de viata mimalist sau “be more with less”#2-ingrijire personala

Stil de viata minimalist sau “be more with less” #1

Schimbarea incepe cu tine! TU…cum te implici?

Nu m-am nascut vegana. Am ales.

Anunțuri

Nu m-am nascut vegana. Am ales.

N-o să vin să îți spun ce au mai descoperit cercetătorii englezi. Sunt aici să fiu alături de tine, căci știu că poate fi un proces dificil la început. Inițial par multe informații greu de digerat și știu, e greu să ne scoatem din sistem obiceiuri atât de bine împământenite nu numai de noi, ci de atâtea generații în urma noastră.

Da, am copilărit la țară, unde cea mai bună masă era mămăligă cu lapte proaspăt bătut, care îmi lăsa mustăți albe când îl beam pe nerăsuflate. Da, dacă nu mă înșel, cred  că pot să găsesc în arhivă chiar și o poză cu mine, cu fes colorat pe cap, călare pe un animal care tocmai fusese sacrificat și care urma să devină sarmale, cârnați și alte alimente considerate „de bază”. Până acum vreo 3 ani, aproape fiecare masă conținea carne, îmi plăcea să gătesc tradițional, așa cum am învățat, iar gândurile cum că s-ar putea și altfel erau eliminate de șabloane precum ¨de unde o să-mi iau proteinele?¨, fără să stau să mă opresc puțin, să gândesc pentru mine, să descopăr de ce sunt așa importante și de ce îmi trebuiesc atât de multe și musai alea de animale…decedate.

Acum 3 ani, însă, am înlăturat definitiv din alimentație mezelurile și carnea de porc. Erau prea multe argumente contra și vedeam clar că încep să mă simt mai bine. Apoi a urmat un an de tranzit, cu suișuri și coborâșuri, am scos treptat puiul și brânzeturile grase, iar pentru că la momentul ăla alegerea mea avea la bază doar sănătatea personală, am păstrat lactatele și peștele, pentru că le consideram „sănătoase”. Am început să mă documentez mai mult, am acumulat informații, dar cel mai mult, mi-am ascultat corpul. Și am înțeles cum reacționează în funcție de ce îi ofer. Și am înțeles că un echilibru între corp, minte și spirit e esențial. Am trecut de obiecțiile insistente ale celor din jur, gândindu-mă că ne aflăm în momente de evoluție diferite și știind cum funcționează toate barierele impuse din frica de a ieși din linia de confort. Nu a fost un parcurs ușor tot timpul. Înțelesesem, clar, că produsele animale nu sunt hrană, sau că pot constitui hrană de subzistență în vremuri anoste, dificile.

 

Vedeam clar cum dintr-o persoană veșnic obosită, cu dureri îngrozitoare de cap, cu vizite aproape săptămânale pe la Spitalul de Urgență, cu o predominantă lipsă de energie, mă transformam, pe zi ce trece, întru-un om energic, cu un ten curat, cu poftă de viață. Astăzi, mă consider fericită, împlinită. Cum este stilul meu de viață de acum? Abundent!!!  Mi-am creat propriile reguli alimentare. Sunt atâtea variante minunate, combinații de alimente delicioase de care nu auzisem până acum! Am mai mult timp pentru mine, căci da, e un mit cum că a găti vegan îți ia mai mult timp. Durerile de cap revin doar ocazional, dar am și uitat de intensitatea pe care o aveau acum 2 ani. Alerg, urc pe stânci, mă simt în comuniune cu natura și tot ce înseamnă ființe vii, sunt mult mai calmă, mai optimistă, liberă cu adevărat și recunoscătoare pentru atâtea minuni din jurul meu. Chiar dacă sunt tot timpul pe drumuri pentru ca ador să explorez, am mereu mâncare vegană la mine (câteva idei, aici). Relația mea cu animalele era una neutră. Nu eram foarte atașată de animale de companie, îmi plăceau așa, dar…la alții. :). Nu pot însă, să înțeleg, cum pe un anume animal alegem să îl răsfățam, să îl pupăm în bot și să îl ducem la coafor, iar pe altul să să îl vrem sub formă de grill în sânge?! Când am început să credem că noi suntem stăpânii Planetei? Acum, când nu mai car după mine fricile atâtor animale sacrificate, gândesc mult mai liber, mai coerent, iar în același timp, laturi precum generozitatea și compasiunea mi s-au acutizat. Claritatea gândirii mă ajută să diferențiez când mentalul îmi cere cu disperare o doză de zahar și am învățat să îl educ, oferindu-i alternative de calitate. Pentru că nu mai am ceața creată de fricile animalelor moarte, pentru ca nu îmi mai încarc sistemul cu digestia cărnii și a produselor animale. Înțeleg mai bine natura ființei umane. Respectul față de natură e un proces de reeducare continuă. Eu sunt doar la început.