7 idei de cina rapida vegana

Cina e momentul preferat al zilei pentru mine. Îmi place să-mi închei ziua cu mâncare preparată de mânuțele mele, în liniște și armonie. Nu îmi place foarte mult să prepar după rețete, sunt foarte spontană și pregătesc totul ochiometric, fără să măsor, improvizand, de obicei, cu ce am prin frigider

1.Burrito vegan

Cred că aș putea mânca asta în continuu. Mi se pare o combinație extrem de aromată, pasională și plină de culoare. Mexican foood, baby!!!

Ai nevoie de:

  • lipii (eu caut variantele cu cât ai puține ingrediente, fără adaosuri prea multe)
  • vreo 4 linguri de orez fiert înainte
  • fasole roșie (conservă, dacă găsești o variantă ok, sau fiarta de tine în casă, ce-ți rămâne poți congela pentru burgeri, în altă zi)
  • porumb
  • un ardei gras roșu
  • ceapă roșie
  • 4 roșii
  • ardei jalapeños sau ardei iute romanesc (optional, dacă ești fan picant)
  • 1 avocado

Într-o tigaie încăpătoare călesc ceapa în puțină apă (eu nu folosesc ulei) peste care pun fasolea, porumbul și ardeiul, roșiile date prin blender, asezonez cu condimente după gust (mie îmi place oregano și dafin) și las gusturile să se întrepătrundă și să scadă sucul de roșii. Umplu lipia cu această compoziție, peste care pun o lingura sau doua de orez (depinde cat e lipia de mare) ardei jalapeños tocat (ador mâncarea picantă) și avocado (trăiască grăsimile sănătoase 🙂 ). Și…asta e cina! Ador mâncarea coloratăăăăăăăă!!!

IMG_3530

2.Cea mai simpla cina rețetă de noodels

Ai nevoie de:

  •  tăiței de orez (se găsesc aproape în orice supermarket la standul cu produse internaționale sau în magazine asiatice)
  • sos de soia (eu aleg unul cât mai natural, fără caramel și conținut scăzut de sare)
  • o tijă e praz sau câteva fire de ceapa verde
  • susan

Fierb tăițeii conform instrucțiunilor de pe pachet. Când au fiert îi scurg de apă , adaug câteva linguri de sos de soia (cât să pătrundă printre toți tăițeii), amestec până devine puțin cremos și adaug ceapă sau prazul tocat mărunt și susanul. Cea mai rapidă cină, pe cât de simplă, pe atât de delicioasă! Yumm!

noodels

3. Ardei umpluți cu fasole afumată

Ai nevoie de:

  • 200 grame de fasole alba fiarta înainte
  • 3-4 caței de usturoi
  • boia afumată
  • putina sare HimalaYa (după gust)
  • ulei de măsline (optional)
  • pătrunjel pentru decor
  • câțiva ardei colorați, cât mai mici, dacă vrei sa-ți iasă ca în poză

Fasolea fiartă se aruncă în blender împreună cu usturoiul, sarea, boiaua și uleiul-vruuuuum, vruuuum, până devine o pastă omogenă cu care umpli ardeii și decorezi cu patrunjel. Mai simplu de atât? Să nu mai zic că arată perfect pentru un aperitiv chiar și festiv! În plus, cu cina asta crești scorul la proteine, ca să nu îți mai îngrijorezi prietenii care te întreabă de unde ți le iei! :))ardei cu fasole batuta

4. Supă de linte – confort după o zi ploioasă

Tot din seria „de unde îți iei proteinele?” , vă prezint supa mea preferată pentru zilele ploioase. Lintea e atât de hrănitoare și cu un gust atât de bun, încât nu înțeleg cum de înainte de a adopta acest stil de viață, nu se regăsea în meniul meu săptămânal! Acum lintea își face prezența în alimentația mea, fie sub formă de burgeri, în salate sau, preferata mea, delicioasa și hrănitoarea supă!

Ai nevoie de:

  • 300 de grame de linte roșie
  • 3 foi de dafin
  • 2 cepe
  • boia dulce
  • condimentele preferate (eu am un mix  de condimente pe care îl ador, conține boia, curry, cumin, semințe de muștar, nucșoară și piper, toate măcinate într-un amestec aromat oriental!)

După ce clătesc bine lintea o pun la fiert împreună cu ceapă tăiată în jumătate și foile de dafin iar după ce au fiert bine adaug condimentele preferate și omogenizez totul cu blenderul vertical rezultând o compoziție cremoasă, aromată, cu gust dulceag și aromat. În farfurie decorez cu o lingură de ulei de măsline și fulgi de chilli.  supa de linte

5.Salata rucolla cu tofu copt

Cu rețeta asta m-am jucat de curând, într-una din serile când trebuia sa improvizez ceva rapid, dar am descoperit o combinație super bună, gata în 15 minute.

Ai nevoie de:

  • o punga de salata rucolla
  • câteva roșii cherry
  • zeama de la o lămâie (sau jumătate, eu prefer foarte acru)
  • ulei de măsline (optional, eu folosesc foarte putin ulei în ultima perioadă și am descoperit că salatele sunt bune și fără acest ingredient procesat)
  • o bucata de tofu
  • sos de soia
  • susan

Salata  se face simplu, o știți cu toții, se amestecă într-un bol rucolla cu roșiile cherry, asezonat cu lămâie și ulei de măsline, iar deasupra adaug feliile de tofu, marinate în prealabil în sos de soia și coapte pe ambele părți în cuptor, presărate din plin cu deliciosul susan. Pare un preparat extrem de simplu, dar pe cât e de ușor de preparat, pe atât e de gustos și de lejer, perfect pentru o cină târzie! Nu-i asa ca arată și bine?rucolla&tofu

6.Burger de fasole neagră

A șasea rețetă, pentru a șasea zi din săptămână, face parte deja din week-end, nu? Pai  și dacă e week-end e moment de răsfăț culinar, nu? Când am chef sa ma răsfăț, mă inspir de pe blogul prietenei mele Adriana, care împreună cu iubitul ei prepară rețete vegane delicioase, cu pasiune și culoare. Deși stilul meu e mai simplu pentru că doar mă știți adepta minimalismului, când vine vorba de răsfăț și confort, merg pe variantele  VegLifesyle, un blog ca o revistă culinară, care demonstrează încă o dată că mâncarea vegană nu e deloc restrictivă, ba chiar e plină de aroma, pasiune și culoare.Adriana și Cristi au reinventat ideea de burger într-o variantă mult mai sănătoasă, cruelty-free și mega-delicioasă. De câte ori am făcut acești burgeri, nu au apucat niciodată pozele, dar găsiți rețeta completa aici. E wow! Pentru și mai multe rețete, aveți pagina VegLifesyle, unde găsiți rețete minunate de toate, de la aperitive la deserturi!

burger Adriana

7.Tagliatllele mele preferate

Ani de zile m-am ferit de paste, deși îmi plăceau la nebunie. De ce? Pentru că mergeam conform mitului că îngrașă și le mâncăm foarte rar, deși erau mâncarea mea preferată. După ce am descoperit cât de variată e bucătăria vegană m-am îndrăgostit de multe alte preparate, însă pastele au rămas în top și acum mă bucur de ele săptămânal, fără grijă! Cum? Le gătesc simplu, fără ulei, în combinații care în loc să îmi lase sentimentul de vinovăție, mă umple de energie, pentru că am realizat că nu carbohidrații sunt dușmanul cel mare, dar asta vom discută într-un articol viitor. Varianta de mai jos, are doar tagliatelle (fără ou, bineînțeles), usturoi, spanac și putina zeamă de lămâie. Ii poți presăra fulgi de drojdie inactiva deasupra, pentru o ușoară aroma de „parmezan”. Mie îmi plac foarte mult!IMG_3266

Anunțuri

Nu m-am nascut vegana. Am ales.

N-o să vin să îți spun ce au mai descoperit cercetătorii englezi. Sunt aici să fiu alături de tine, căci știu că poate fi un proces dificil la început. Inițial par multe informații greu de digerat și știu, e greu să ne scoatem din sistem obiceiuri atât de bine împământenite nu numai de noi, ci de atâtea generații în urma noastră.

Da, am copilărit la țară, unde cea mai bună masă era mămăligă cu lapte proaspăt bătut, care îmi lăsa mustăți albe când îl beam pe nerăsuflate. Da, dacă nu mă înșel, cred  că pot să găsesc în arhivă chiar și o poză cu mine, cu fes colorat pe cap, călare pe un animal care tocmai fusese sacrificat și care urma să devină sarmale, cârnați și alte alimente considerate „de bază”. Până acum vreo 3 ani, aproape fiecare masă conținea carne, îmi plăcea să gătesc tradițional, așa cum am învățat, iar gândurile cum că s-ar putea și altfel erau eliminate de șabloane precum ¨de unde o să-mi iau proteinele?¨, fără să stau să mă opresc puțin, să gândesc pentru mine, să descopăr de ce sunt așa importante și de ce îmi trebuiesc atât de multe și musai alea de animale…decedate.

Acum 3 ani, însă, am înlăturat definitiv din alimentație mezelurile și carnea de porc. Erau prea multe argumente contra și vedeam clar că încep să mă simt mai bine. Apoi a urmat un an de tranzit, cu suișuri și coborâșuri, am scos treptat puiul și brânzeturile grase, iar pentru că la momentul ăla alegerea mea avea la bază doar sănătatea personală, am păstrat lactatele și peștele, pentru că le consideram „sănătoase”. Am început să mă documentez mai mult, am acumulat informații, dar cel mai mult, mi-am ascultat corpul. Și am înțeles cum reacționează în funcție de ce îi ofer. Și am înțeles că un echilibru între corp, minte și spirit e esențial. Am trecut de obiecțiile insistente ale celor din jur, gândindu-mă că ne aflăm în momente de evoluție diferite și știind cum funcționează toate barierele impuse din frica de a ieși din linia de confort. Nu a fost un parcurs ușor tot timpul. Înțelesesem, clar, că produsele animale nu sunt hrană, sau că pot constitui hrană de subzistență în vremuri anoste, dificile.

 

Vedeam clar cum dintr-o persoană veșnic obosită, cu dureri îngrozitoare de cap, cu vizite aproape săptămânale pe la Spitalul de Urgență, cu o predominantă lipsă de energie, mă transformam, pe zi ce trece, întru-un om energic, cu un ten curat, cu poftă de viață. Astăzi, mă consider fericită, împlinită. Cum este stilul meu de viață de acum? Abundent!!!  Mi-am creat propriile reguli alimentare. Sunt atâtea variante minunate, combinații de alimente delicioase de care nu auzisem până acum! Am mai mult timp pentru mine, căci da, e un mit cum că a găti vegan îți ia mai mult timp. Durerile de cap revin doar ocazional, dar am și uitat de intensitatea pe care o aveau acum 2 ani. Alerg, urc pe stânci, mă simt în comuniune cu natura și tot ce înseamnă ființe vii, sunt mult mai calmă, mai optimistă, liberă cu adevărat și recunoscătoare pentru atâtea minuni din jurul meu. Chiar dacă sunt tot timpul pe drumuri pentru ca ador să explorez, am mereu mâncare vegană la mine (câteva idei, aici). Relația mea cu animalele era una neutră. Nu eram foarte atașată de animale de companie, îmi plăceau așa, dar…la alții. :). Nu pot însă, să înțeleg, cum pe un anume animal alegem să îl răsfățam, să îl pupăm în bot și să îl ducem la coafor, iar pe altul să să îl vrem sub formă de grill în sânge?! Când am început să credem că noi suntem stăpânii Planetei? Acum, când nu mai car după mine fricile atâtor animale sacrificate, gândesc mult mai liber, mai coerent, iar în același timp, laturi precum generozitatea și compasiunea mi s-au acutizat. Claritatea gândirii mă ajută să diferențiez când mentalul îmi cere cu disperare o doză de zahar și am învățat să îl educ, oferindu-i alternative de calitate. Pentru că nu mai am ceața creată de fricile animalelor moarte, pentru ca nu îmi mai încarc sistemul cu digestia cărnii și a produselor animale. Înțeleg mai bine natura ființei umane. Respectul față de natură e un proces de reeducare continuă. Eu sunt doar la început.