Dorul. O trăire pe care încă nu o înțeleg pe deplin. Deși tăcerea îmi vorbește multe și mi le face pe-nțeles, dorului încă nu i-am dat de capăt. Îmi pare o trăire agățată de-un trecut îndepărtat și proiectată într-un viitor neîntâmplat, dorit condiționat de proiecția momentului trecut. Ca și cum am dori repetarea unui moment, a unei senzații, identic ca într-un moment deja întâmplat. Complicat cu dorul ăsta, așa-i? Ce mi-e limpede e că e un fel de proiecție a trecutului în viitor, deviat fiind astfel momentul prezent, de a cărei importantă mi-am promis să nu mă mai dezic nicicum.
E-aproape mai și primăvara-i mai frumoasă ca oricând. E nebunie de copaci cu flori, e nebunie de senin. E totul nou și plin de viață și-i viață peste tot în noi. Mă pierd în gânduri și gândurile mi se pierd în mine și închid ochii să le-opresc și să observ. E liliacul înflorit înnebunit de mov și de miros. E liliacul de la poarta copilăriei mele și e așa înalt de-abia îl ating cu privirea. Sau mi-s eu mică și lumea prea mare. E liliacul primit pe o bancă în parc de la prima iubire, e liliacul din parc din Cișmigiu, transformat de ani în pansament de suflet gri după sfârșit de iarnă. E liliacul cumpărat de la o bătrână de la metrou, stația Aviatorilor. Și ar mai fi ceva. E gustul unui covrig cu mac și sare, în drum spre…ceva important.
Cred că mi-e dor. De un buchet de liliac, să-i simt parfumul preț de-o clipă. Mi-e dor de liliac și de-un covrig cu mac. Aici nu-s de găsit. Și-am cam umblat în lung și-n lat….
Fug la parfumerie să găsesc o imitație îmbuteliată monden a mirosului atât de bine întipărit în mine. Iar un covrig cu mac…vă dau adresa, să-mi trimiteți voi.
Ultima data când am făcut curățenie în dulap, am decis din nou că e momentul să minimalizez. Și mai mult. Am luat fiecare articol și m-am întrebat cât de des îl port și dacă am în dulap și alte articole similare. Fiecare lucrușor a trecut printr-un filtru critic al utilității, astfel încât să ajung la a avea cât mai puțin. Garderoba mea are acum 50 de articole din care încă am anumite lucruri care îmi ridică semne de întrebare. Și e construită astfel încât să nu am nevoie să mai cumpăr nimic o bună perioadă de timp. În urma acestei selecții, m-am trezit cu 2 cutii mari pline cu haine și încălțăminte, care urmează și ele a fi dăruite, curând. Anul ăsta îmi doresc să mă implic într-un program de voluntariat și probabil că își vor găsi utilitatea acolo. Eu vreau să învăț să trăiesc cu puțin.
Am economisit în jur de 1500 lei/an doar pentru că am renunțat la a mai petrece ore în saloane pentru aplicat gel sau ojă semi-permanentă pentru unghii. Adoptasem acest obicei din cauza programului încărcat, mi se părea mai practic și salvator de timp, când de fapt, era invers. După mai mult de 6 luni în care am avut unghiile distruse în urma acestor procedee, unghiile mele au căpătat un roz trandafiriu și o strălucire naturală, bucurându-se și ele de lumina soarelui, pe care nu o vedeau aproape niciodată. Nu mai există stres că îmi sare gelul și arată inestetic, nu mai există programări și ore petrecute la salon. Am mintea clară și limpede fără astfel de bruiaje și bani salvați spre a mă bucura mai mult de viață.
2. Tracks/Calea deșertului– este un film australian bazat pe romanul autobiografic al lui Robyn Davidson, filmul prezintă călătoria unei femei în neiertătorul deșert australian. Robyn, interpretată de actrița Mia Wasikowska, este însoțită în aventură de câinele său, Diggity, 4 cămile și de un fotograful excentric. Mie mi-a plăcut mult, pe tot parcursul filmului am avut impresia că citesc o carte și bineînțeles că am rezonat maxim cu spiritul aventurier al personajului principal. 🙂
3. El camino/The way– Am căutat acest film în mod special pentru că abordează subiectul unei proiect foarte important pentru mine: Camino de Santiago. Îmi doresc foarte mult să parcurg acest drum și orice informație îmi e de folos. Subiectul oferă un material de film care poate deveni o capodoperă, însă abordarea de aici, cel puțin mie, mi s-a părut destul de banală și cu povești în tipicul stil american. Ai însă ocazia, să vezi o mare parte din Spania, într-o împletire de emoțional și comic.
4. Eat, pray, love– Mi-a făcut o mare plăcere să revăd acest film, mai ales că mă identific mult cu povestea. Mă îndoiesc că nu ai văzut încă filmul ăsta; mie personal, însă, mi-a plăcut mai mult cartea, însă am vrut să revăd varianta cinema acum, după ce pașii mei au luat-o într-o mare măsură, pe urmele personajului principal. Un film-meditație despre găsirea echilibrului interior prin 3 păși simpli (mănâncă, roagă-te, iubește) în 3 locuri prielnice fiecăreia dintre etape. Chiar n-avea cum să lipsească din lista mea. :). Atât filmul cât și cartea au multe replici de reținut și înțeles, însă mie mi-a plăcut mult în mod special un dialog cu care m-am identificat de mai multe ori pe parcursul vieții.
5. Diarios de motocicleta– Nu am crezut că o să mă impresioneze prea tare acest film, dar chiar mi-a plăcut. Am ales să îl vizionez așteptându-mă să fac o scurtă plimbare în Argentina, Brazilia, Chile, Peru, dar filmul a venit cu mai mult: scenariul prezintă istoria devenirii unui lider. Este un film educativ care Te învață să privești lumea din alt unghi, o invitație de lărgire a orizonturilor, de ieșire din închistarea impusă de ritmul alert al traiului zilnic robotizant. Dovada că o călătorie în adevăratul sens, poate fi oricând, o școală bună.
o viață puțin spus dezordonată, după ani de zile de autodistrugere, fără experiență și îndemnată doar de propria hotărâre, Cheryl începe o călătorie de 1500 de kilometri, pe jos și de una singură, de-a lungul Pacific Crest Trail, un superb traseu montan ce unește nordul Statelor Unite de graniță cu Mexicul. Un film road-trip bunicel, în special partea care descrie călătoria, însă depinde mult de momentul în care alegi să-l vezi. A avut câteva secvențe care mi-au atras atenția și m-am bucurat să o văd pe Reese Witerspoon într-un altfel de rol.
Beatitudinea catedralei îmi alină usturimea mâinilor care au început să-și crape suprafața ostenită de vânt. Printre nori cenușii răzbate o rază caldă și simt cum zâmbetul îmi inundă fața. In interior, e un amestec de liniște cu note muzicale și gânduri ale unor suflete în căutare de speranță. Culorile vitraliilor sunt vesele și simplitatea încăperii îmi dă o senzație de confort aparte.
Land of Love 